Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția legea definiție dex
legea
găsește rime pentru
legea
Cuvinte apropiate:
lega
,
lega
,
lege
,
negea
,
regea
decrét-lége
s. n. (
sil
.
-
cret
), pl.
decréte
-
lége
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia legea
LÉGE
,
legi
, s.f.
I.
Categorie
filozofică
ce
exprimă
raporturi
esențiale
,
necesare
,
generale
,
relativ
stabile
și
repetabile
între
laturile
interne
ale
aceluiași
obiect
sau
fenomen
,
între
obiecte
sau
fenomene
diferite
sau
între
stadiile
succesive
ale
unui
anumit
proces
. ♦
Modificare
cu
caracter
regulat
care
intervine
într-un
fenomen
, într-un
proces
etc.,
exprimând
esența
lui.
II.
1.
Normă
cu
caracter
obligatoriu
,
stabilită
și
apărată
de
puterea
de
stat
. ♢
Lege
nescrisă
=
tradiție
,
obicei
al
pământului
.
Omul
legii
=
a)
reprezentant
al
autorității
de
stat
;
b)
persoană
care
respectă
cu
strictețe
prevederile
legale
.
Om
de
lege
=
jurist
,
avocat
. ♢
Loc
. adj.
Fără
(de)
lege
=
păcătos
;
mișel
. ♢
Loc
. adv.
După
lege
=
just
,
legal
.
În
lege
= de-a
binelea
, cu
totul
;
strașnic
. ♢ Expr.
Vorba
(sau
cuvântul
cuiva)
e
lege
=
vorba
lui se
respectă
cu
strictețe
.
Cum
e legea
=
cum
se
cuvine
,
cum
se
cade
.
(Nu) e
lege
= (nu) este
neapărat
așa
.
În
numele
legii
,
formulă
întrebuințată
atunci
când
se
invocă
autoritatea
legală
.
În
baza
legii
= în
conformitate
cu
prevederile
legale
.
2.
(Pop.)
Proces
,
judecată
.
3.
Legalitate
,
constituționalitate
.
III.
Religie
,
credință
. ♢ Expr.
Pe legea
mea
!
=
zău
! pe
conștiința
mea
! ♦
Datină
,
obicei
. ♢ Expr.
În legea cuiva
= în
felul
cuiva,
cum
se
pricepe
cineva. – Din lat.
lex, legis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia legea
LÉGE
s.
1.
(
JUR
.)
(înv.)
legiuire
,
pravilă
,
testament
.
2.
(În
logica
simbolică
)
lege
logică
v.
tautologie
.
3.
v.
canon
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia legea
LÉGE
s. v.
acțiune
,
cauză
,
condamnare
,
confesiune
,
credință
,
cult
,
datină
, de-cizie,
dreptate
,
echitate
,
fel
,
hotărâre
,
judecată
,
justiție
,
obicei
,
osândă
, pe-deapsă,
proces
,
religie
,
rit
,
rânduială
,
sentință
,
tradiție
,
uz
,
uzanță
,
verdict
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia legea
Lege
≠
fărădelege
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia legea
lége
s. f., g.-d.
art
.
légii
;
pl.
legi
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia legea
LÉG//E ~i
f.
1)
Categorie
constituind
o
expresie
a
interdependenței
,
interacțiunii
și
legăturii
dintre
fenomenele
realității
.
~ile
naturii
.
~ea
conservării
energiei
. 2)
Act
normativ
adoptat
de
organul
legislativ
și
apărat
de
puterea
de
stat
. ♢
După ~
în
mod
legal
;
legitim
.
În
baza
~ii
conform
prevederilor
legii
. 3)
Regulă
obligatorie
;
obligație
. 4)
înv.
Credință
într-o
divinitate
;
religie
;
confesiune
;
cult
. ♢
Pe
(
sau
pre
)
~ea
mea
pe
cuvântul
meu
. 4)
Tradiție
,
obicei
consacrat
. ♢
Cum
e ~ea
așa
cum
se
obișnuiește
;
așa
cum
e
obiceiul
. [G.-D.
legii
] /<lat.
lex, ~gis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia legea
lége (légi),
s.f. –
1.
Putere
,
autoritate
. –
2.
Normă
,
regulă
. –
3.
Regulă
divină
. –
4.
Religie
,
credință
,
confesiune
. –
5.
Drept
. –
6.
Justiție
,
tribunal
. –
7.
Sentință
,
decizie
judecătorească
. – Mr.
leage.
Lat.
lēgem
(Densusianu,
Hlr.,
192; Pușcariu 961;
Candrea
-
Dens
., 974; REW 5008;
DAR
), cf.
alb
.
lidžë
(Philippide, II, 646), it.
legge
, prov.,
port
.
lei
,
fr.
loi,
cat.
lley
, sp.
ley
.
Sensul
de „
religie
” este
vechi
rom
., cf. sp.
ley
„
religie
,
credință
”,
gal
.
lei
„
fidelitate
”, fr.
loi
„
religie
”; de aceea nu se
susține
ipoteza
lui Șeineanu,
Semasiol.,
77, care
explică
acest
sens
din
rom
. prin sl.
zakonŭ
. Der.
legiui
,
vb. (a
stabili
prin
lege
; a
judeca
, a da
sentințe
), cu suf. -
ui
;
legiuire
, s.f. (
legislație
;
dispoziție
legală
,
normă
;
justiție
;
litigiu
);
nelegiuire
, s.f. (
injustiție
;
crimă
,
sacrilegiu
,
impietate
;
delict
,
ilegalitate
);
legiuit
,
adj. (
legal
;
legitim
,
drept
;
condamnat
);
nelegiuit
, adj. (
ilegal
;
injust
;
criminal
;
nelegitim
,
bastard
);
legiuitor
, adj. (
legislativ
);
legiuitor
,
s.m. (
legislator
). Der. neol.
legal
,
adj., din fr.
légal
;
nelegal
(var.
ilegal
), adj.;
ilegalitate
,
s.f.;
legalmente
,
adv.;
legaliza
,
vb.;
legifera
,
vb.;
legislați
(un)e
, s.f.;
legislativ
,
adj.;
legislator
,
s.m.;
legislatură
,
s.f.;
legist
,
s.m.;
legitim
,
adj.;
nelegitim
(var.
ilegitim
), adj.;
legitimitate
, s.f.;
legitima
,
vb.;
legitimați
(un)e
, s.f.;
legitimist
,
adj., toate din fr.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia legea
SICRIUL LÉGII
s. v.
chivot
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia legea
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK