, legități, s.f. (Fil.) Însușire a fenomenelor de a se desfășura în conformitate cu anumite legi (obiective); ansamblul legilor din natură, din societate și din gândire. – Lege + suf. -itate (după rus. zakonomernost').
s.f. Caracterul obligatoriu, de lege, al unor fenomene. [Et. incertă}.