legiuiri, s.f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a legiui și rezultatul ei. ♦ Lege (juridică). ♦ Legislație. – V. legiui.
s. v. legalizare, lege, legiferare, legislație, reglementare.
s. f. (sil. -giu-), g.-d. art. legiuírii; pl. legiuíri