s.f. (Pop.; adesea însoțit de numele persoanei la care se referă) Lele (1). – Cf. bg. lĕlka „cumnată”.
f. reg. 1) Obiect în formă de con, prelungit printr-un tub îngust, care servește la turnarea lichidelor în vasele cu gura strâmtă; pâlnie. 2) Pâlnie din doage cu fundul plat folosită la turnarea vinului în butoaie. ♢ A face gâtul (sau gura) ~ și pântecele balercă a bea foarte mult. /<rus. leika