(1) lemnari, s.m. (2, 3) lemnare, s.n. 1. S.m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S.n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S.n. Daltă cu care se scobește în lernn. – Lemn + suf. -ar.
m. Muncitor specializat în confecționarea obiectelor din lemn; dulgher; tâmplar. /lemn + suf. ~ar