(1) lemnari, s.m. (2, 3) lemnare, s.n. 1. S.m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S.n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S.n. Daltă cu care se scobește în lernn. – Lemn + suf. -ar.
m. Muncitor specializat în confecționarea obiectelor din lemn; dulgher; tâmplar. /lemn + suf. ~ar
lemnării, s.f. 1. Cantitate, grămadă (mare) de lemne. 2. Material lemnos care intră într-o construcție. 3. (Reg.) Magazie de lemne. – Lemn + suf. -ărie.
lemnării, s.f. 1. Meseria lemnarului (1); lemnărit. 2. Atelierul lemnarului (1); tâmplărie. – Lemnar + suf. -ie.
(meșteșug, atelier, magazin, colectivitate) s. f., art. lemnăría, g.-d. art. lemnăríei; (ateliere, magazine) pl. lemnăríi, art. lemnăríile
f. 1) Meseria de lemnar; dulgherie; tâmplărie. 2) Atelier în care se prelucrează și se confecționează obiecte din lemn; dulgherie; tâmplărie. 3) Loc de păstrare a lemnelor; depozit de lemne. [G.-D. lemnăriei] /lemnar + suf. ~ie
f. Parte lemnoasă care constituie scheletul unei construcții; cherestea. [G.-D. lemnăriei] /lemn + suf. ~ărie