(1, 2) s.f., (3) linți, s.m. pl. 1. S.f. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori albe-albăstrui și fructul o păstaie cu semințe plate, comestibile (Lens culinaris); p. restr. fructul și sămânța acestei plante. ♢ Expr. Până la un bob de linte = absolut tot. Pentru un blid de linte, se spune despre cineva care a comis un act josnic (de trădare), chiar și pentru un profit material neînsemnat. 2. S.f. (Med. vet.; pop.) Cisticercoză. 3. S.m. pl. (Zool.; pop.) Cisticerci. – Lat. lens, -ntis.
s. (BOT.) 1. (Lens culinaris) (prin Mold.) mazăre. 2. lintea-pratului (Lathyrus pratensis) = (reg.) bobușor, măzăriche.
s. v. cisticercoză, cornee, lentilă, sticlă, trichinoză.
(plantă, cisticercoză) s. f., g.-d. art. líntei
f. 1) Plantă leguminoasă alimentară și furajeră, cu frunze compuse, flori albe-albăstrui și fructul păstaie, cu semințe plate. 2) Fructul și sămânța acestei plante. [G.-D. lintei] /<lat. lens, ~tis
m. pop. 1) la pl. Larvă a teniei, care se dezvoltă în țesuturile organismelor infectate (în special la mamifere) provocând cisticeroza; cisticerc. 2) Boală a animalelor (transmisibilă și oamenilor), cauzată de acțiunea patogenă a cisticercilor, manifestată prin dureri musculare și tulburări digestive; cisticeroză; măzăriche. /<lat. lens, ~tis