definiția lentei definiție dex

lenți, -te, adj. Încet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus.

adj., adv. 1. adj. v. greoi. 2. adj. v. domol. 3. adj. v. rar. 4. adv. v. încet.

≠ brusc, iute, rapid, repede

adj. m., pl. lenți; f. sg. léntă, pl. lénte

și adverbial 1) Care manifestă lipsă de rapiditate; fără grabă; încet. 2) Care se desfășoară încet; cu ritm scăzut; domol; lin. /<fr. lent, lat. lentus

adj. Încet, lin, domol. [Pl. -nți, -nte. / < fr. lent, it. lento, lat. lentus].

adj. încet, lin, domol. (< fr. lent, lat. lentus)

lenți s.m. locotenent.

, lente, s.f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta.

s. 1. cordon. (~ a unei decorații.) 2. eșarfă. (~ purtată de un înalt demnitar.)

s. f., g.-d. art. léntei; pl. lénte

s.f. – Șnur al unei decorații sau ordin. Rus. lenta (Tiktin).

s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus. lenta].

s. f. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații, la solemnități. (< rus. lenta)