, leorbăi, s.m. (Reg) Om flecar. – Leoarbă + suf. -ău.
s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vor-băreț.
s. m. (sil. leor-), art. leorbăul; pl. leorbăi, art. leorbăii
m. depr. Persoană căreia îi place să flecărească și să dea în vileag orice. /v. a leorbăi