definiția leorbai definiție dex

leorbăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. – Leoarbă + suf. -ăi.

leorbăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. – Leoarbă + suf. -ăi.

vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

vb. (sil. leor-), ind. prez. 1 sg. leorbăiésc/leórbăi, imperf. 3 sg. leorbăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. leorbăiáscă/leórbăie

vb. (sil. leor-), ind. prez. 1 sg. leorbăiésc/leórbăi, imperf. 3 sg. leorbăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. leorbăiáscă/leórbăie

intranz. fam. A vorbi mult și fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi; a lehăi. /leoarbă + suf. ~ăi

intranz. fam. A vorbi mult și fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi; a lehăi. /leoarbă + suf. ~ăi

, leorbăi, s.m. (Reg) Om flecar. – Leoarbă + suf. -ău.

s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vor-băreț.

s. m. (sil. leor-), art. leorbăul; pl. leorbăi, art. leorbăii

m. depr. Persoană căreia îi place să flecărească și să dea în vileag orice. /v. a leorbăi