lepădături, s.f. 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.
s. 1. v. lichea. 2. stârpitură, (livr. fig.) avorton. (Nu e decât o ~.) 3. (fig.) drojdie, gunoi, pleavă, putregai. (~ societății.)
s. f., g.-d. art. lepădătúrii; pl. lepădătúri