lepuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale. – Et. nec.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepuiésc, imperf. 3 sg. lepuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lepuiáscă
tranz. (suprafața unor piese metalice) A netezi fin cu o substanță abrazivă specială. /Orig. nec.