lespezi, s.f. Placă poligonală de piatră naturală (prelucrată), de dimensiuni mari, cu care se acoperă mormintele, se pavează interiorul unor edificii, aleile etc. – Et. nec.
f. Placă de piatră (cu formă dreptunghiulară) având diverse întrebuințări (la pavat sau la acoperit mormintele etc.). [G.-D. lespezii] /Orig. nec.
s.f. – 1. Dală, placă, piatră plană. – 2. Mormînt. Sl., cf. rus. lepest „bucată, foaie”, dialectal lespet(ok), din. lepestitĭ „a rupe în bucăți” (Vasmer, II, 32). Alte ipoteze sînt insuficiente; din sl. lĕsti „a zăcea” (Cihac, II, 170); din lat. lapidem (Tiktin; Scriban); dintr-un lat. *lispus ‹ gr. λίσπος „neted, plan” (Diculescu, Elementele, 490). – Der. lespedui, vb. (a pava cu dale de piatră).