s.f. Boală de sânge caracterizată prin creșterea patologică a numărului de leucocite din organism și prin apariția unor leucocite imature; leucoză, mieloză. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucémie.
f. Boală gravă caracterizată prin creșterea anormală a leucocitelor în sânge și manifestată prin febră, anemie, hemoragii; leucoză. [G.-D. leucemiei; Sil. le-u-] /<fr. leucémie
s.f. (Med.) Boală a organelor producătoare de leucocite, caracterizată prin înmulțirea anormală a acestor globule; leucocitemie; leucoză. [Pron. le-u-, gen. -iei. / < fr. leucémie, cf. gr. leukos – alb, haima – sânge].
s. f. boală a sângelui caracterizată prin proliferarea anormală a leucocitelor; leucoză. (< fr. leucémie)