s.f. Decolorare a pielii cauzată de absența sau de dispariția locală a unor pigmenți. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucodermie.
s. f. (sil. le-u-), art. leucodermía, g.-d. leucodermíi, art. leucodermíei
f. Stare patologică care constă în decolorarea pielii, cauzată de lipsa pigmentului melanic și manifestată prin paliditate. /<fr. leucodermie
s.f. Decolorare a pielii datorită dispariției pigmenților normali. [Gen. -iei. / < fr. leucodermie, cf. gr. leukos – alb, derma – piele].
s. f. decolorare a pielii datorită lipsei sau dispariției pigmentului. (< fr. leucodermie)