s.f. Capacitate a unor indivizi de a face să se ridice diverse corpuri fără să le atingă sau de a se ridica în spațiu fără sprijin material. [Var.: levitațiúne s.f.] – Din fr. lévitation.
s. f., g.-d. art. levitáției
s.f. Practică atribuită ocultiștilor, fachirilor etc. de a ridica diverse corpuri sau a se ridica ei înșiși de la pământ prin puterea voinței. [Gen. -iei, var. levitațiune s.f. / < fr. lévitation].