s.f. Disciplină a lingvisticii care stabilește principiile și metodele practice de întocmire a dicționarelor. ♦ Totalitatea dicționarelor (dintr-o țară, dintr-o epocă, dintr-un domeniu etc.). – Din fr. lexicographie.
s. f. (sil. -gra-), art. lexicografía, g.-d. lexicografíi, art. lexicografíei
f. 1) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul teoriei și practicii elaborării dicționarelor. 2) Ansamblu de dicționare (elaborate într-o țară, într-o epocă sau intr-un domeniu). [G.-D. lexicografiei; Sil. -co-gra-] /<fr. lexicographie
s.f. Știința și practica întocmirii dicționarelor. [Gen. -iei. / < fr. lexicographie, cf. gr. lexikon – lexic, graphein – a scrie].
s. f. 1. ramură a lingvisticii care stabilește principiile și metodele întocmirii dicționarelor. 2. totalitatea dicționarelor de care dispune o limbă, un domeniu. (< fr. lexicographie)