libadele, s.f. (Înv.) Haină bărbătească lungă. [Var.: lebadeá s.f.] – Din tc. libade.
s. v. anteriu, reverendă, sutană.
s. f., art. libadeáua, g.-d. art. libadélei; pl. libadéle
s.f. – Mantou, pardesiu oriental. Tc. libade (Șeineanu, II, 236; Lokotsch 1317), cf. bg., sb. lebade. Sec. XVIII. înv.