librații, s.f. (Astron.) Mișcare aparentă, de ușoară balansare a lunii față de poziția sa mijlocie, care permite observarea de pe pământ a ceva mai mult de jumătate din suprafața lunară. – Din fr. libration.
s. f. (sil. -bra-ți-e), art. libráția (sil. -ți-a), g.-d. art. libráției; pl. libráții, art. libráțiile (sil. -ți-i-)
s.f. 1. (Astr.) Oscilație ușoară și aparentă a Lunii datorată orbitei ei ecliptice pe care o descrie în jurul Pământului. 2. Oscilație, unduire. [Gen. -iei, var. librațiune s.f. / cf. it. librazione, fr. libration, lat. libratio – balansare].