definiția licențiere definiție dex

licențieri, s.f. (Rar) Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pr.:-ți-e-] – V. licenția.

≠ angajare

s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. licențiérii; pl. licențiéri

s.f. Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pron. -ți-e-. / < licenția].

, licențiez, vb. I. Tranz. (Rar) A concedia pe cineva dintr-un serviciu. [Pr.: -ți-a] – Din fr. licencier (după licență).

≠ a angaja

≠ a numi

vb. (sil. -ți-a), ind. prez. 1 sg. licențiéz, 1 pl. licențiém (sil. -ți-em); conj. prez. 3 sg. și pl. licențiéze; ger. licențiínd (sil. -ți-ind)

tranz. rar (persoane) A da afară dintr-o funcție, dintr-un post ca fiind necorespunzător; a concedia; a elibera; a destitui. /<fr. licencier

vb. I. tr. A concedia, a da afară din serviciu pe cineva. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. licencier, it. licenziare].

vb. tr. a concedia pe cineva din seviciu. (< fr. licencier)