licențieri, s.f. (Rar) Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pr.:-ți-e-] – V. licenția.
≠ angajare
s. f. (sil. -ți-e-), g.-d. art. licențiérii; pl. licențiéri
s.f. Acțiunea de a licenția și rezultatul ei. [Pron. -ți-e-. / < licenția].