definiția licita definiție dex

licitez, vb. I. Intranz. și tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din fr. liciter, lat. licitari.

vb. (JUR.) (înv.) a atârdisi, a hareciui. (A ~ un bun.)

vb., ind. prez. 1 sg. licitéz, 3 sg. și pl. liciteáză

tranz. A vinde prin licitație; 2. intranz. A participa la o licitație (înaintând propuneri asupra prețului). /<fr. liciter, lat. licitari

vb. I. intr. A lua parte activă la o licitație (solicitând obiecte, făcând oferte). [< fr. liciter, it. licitare].

vb. tr. 1. a vinde la licitație. ♢ (intr.) a face oferte în cadrul unei licitații. 2. (la jocul de cărți) a atrage, a stimula, a tenta. (< fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)

liciți, -te, adj. Care este îngăduit, încuviințat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus.

adj. v. legal.

≠ ilicit, ilegal

adj. m., pl. licíți; f. sg. licítă, pl. licíte

Care ține de lege; conform legii. /<fr. licit, lat. licitus

adj. Legal, permis, îngăduit de lege. [< fr. licite, cf. lat. licitus].

adj. legal, permis, îngăduit de lege. (< fr. licite, lat. licitus)