s.f. (Metalurgie) Fenomen de separare a compușilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [Pr.: -cu-a-] – Din fr. liquation.
s. f. (sil. -cu-a-ți-e), art. licuáția (sil. -ți-a), g.-d. art. licuáției; pl. licuáții, art. licuáțiile (sil. -ți-i-)
s.f. Fenomenul de separare a compușilor sau a elementelor cu puncte de topire diferite dintr-un amestec sau dintr-un aliaj. [Gen. -iei. / cf. fr. liquation].