limbuți, -te, adj., s.m. și f. (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).
adj. v. elocvent.
s., adj. v. flecar.
≠ morocănos, mut, taciturn, tăcut, nevorbăreț
adj. m., s. m., pl. limbúți; f. sg. limbútă, pl. limbúte
și substantival Care spune vorbe goale; care limbuțește; flecar; vorbăreț. /<lat. linguutus