lingvistici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Știință care studiază limba (II) și legile ei de dezvoltare. ♢ Lingvistică generală = domeniu al lingvisticii care studiază limba din punctul de vedere al trăsăturilor ei generale, de mijloc de comunicare specific omului. Lingvistică diacronică = studiu al faptelor de limbă privite în evoluția lor. Lingvistică sincronică = studiu al faptelor de limbă așa cum se prezintă ele la un moment dat. 2. Adj. Care aparține lingvisticii (1), privitor la lingvistică. [Var.: linguístic, -ă s.f., adj.] – Din fr. linguistique.
adj. m., pl. lingvístici; f. sg. lingvístică, pl. lingvístice
Care ține de lingvistică; propriu lingvisticii. Studiu ~. [Sil. lin-gvis-] /<fr. linguistique
adj. Referitor la lingvistică. [Var. linguistic, -ă adj. / cf. fr. linguistique].
I. adj. referitor la lingvistică. II. s. f. știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. o ~ generală = disciplină care studiază faptele de limbă din perspectiva trăsăturilor comune mai multor limbi; ~ comparativă = disciplină care studiază comparativ concordanțele fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi; ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice; ~ structurală = disciplină care studiază relațiile dintre elementele limbii și caracterul sistematic al acesteia. ♢ glotologie. (< fr. linguistique)