linuri, s.n. 1. Vas de lemn, de tablă sau de beton în formă de jgheab, în care se adună și se storc strugurii. 2. Vas de lemn, de tablă sau de beton în care se pune la fermentat materia primă folosită la fabricarea berii, a spirtului etc.; vas, cadă de doage unde se pun la fermentat prunele din care se face țuică. – Din ngr. linós.
lini, s.m. Pește cu solzi mărunți, cu corpul gros, acoperit de mucus, care trăiește prin bălți cu apă limpede și nu prea adâncă (Tinca tinca). – Din bg. lin.
lini, -e, adj. 1. Care se mișcă sau se desfășoară în mod egal, fără salturi și treceri bruște (și în ritm moderat); domol, liniștit, potolit. 2. (Despre drumuri, pante etc.) Cu înclinație mică, ușor de urcat sau de străbătut. ♦ (Rar; despre suprafețe) Neted. 3. (Despre sunete) Lipsit de intensitate; blând, potolit. ♦ (Poetic; despre lumină) Cu o strălucire domoală, blândă, odihnitoare. 4. Calm, liniștit. – Lat. lenus, -a (= lenis).
s. călcătoare, jgheab. (~ pentru mustuit strugurii.)
adj., adv. 1. adj. domol, ușor, (înv.) ușure, (fig.) blând, dulce, molatic. (O pantă ~.) 2. adj. v. domol. 3. adv. v. agale. 4. adj. v. liniștit. 5. adj. v. încet. 6. adj. v. ușor. 7. adv. v. ușor.
≠ abrupt, iute, priporos, prăpăstios, repede
n. 1) Vas în formă de jgheab în care se strivesc strugurii. 2) Vas mare în care fermentează materia primă pentru fabricarea berii sau a spirtului. /<ngr. linos
1) și adverbial Care se produce fără grabă; încet; domol. 2) (despre drumuri, pante etc.) Care este puțin înclinat; cu înclinație mică; domol. 3) (despre sunete) Care este lipsit de intensitate. /<lat. lenus
m. Pește dulcicol, de talie medie, cu corp lat și gros, de culoare verzuie-roșcată, acoperit cu mucozitate, cu gură mică, înzestrat cu două mustăți. /<bulg. lin
s.n. – Teasc, călcătoare. Ngr. ληνός (Tiktin; Conev 38; Candrea; Gáldi 206), cf. bg. lin. Der. directă din gr. (Roesler 571; Diculescu, Elementele, 460) nu este posibilă.