definiția liselor definiție dex

adj. (reg.) 1. (despre cai și câini) cu părul sclipitor și cu o pată albă pe frunte, pe bot. 2. nume dat de ciobani vitelor, câinilor.

adj. – (Cîine sau cal) cu păr alb. Bg. lis „animal care are o pată albă în frunte”, sb. lisa „pată albă pe cap” (Weigand, Krit. Jb., IX, I, 76; REW 5081). Der. din lat. *lisius „neted” (Pușcariu 985; REW 5081) sau din ven. lis (Pascu, Etimologii, 51; Pascu, Beiträge, 10) nu e probabilă. – Der. lisei, s.m. (Banat, nume de cîine).

adj. (Rar) Neted. [< fr. lisse].

adj. neted. (< fr. lisse)

elem. „neted”. (< fr. liss/o/-, cf. gr. lissos)

lise, s.f. 1. Bară orizontală de lemn, de beton sau de oțel fixată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn fixată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. – Din fr. lisse.

s. f., g.-d. art. lísei; pl. líse

f. Bară de lemn, de metal sau de beton prinsă orizontal de stâlpii unei balustrade. /<fr. lisse

s.f. (reg.) 1. fruct zaharisit. 2. floare de grădină. 3. câmp necurățit.

s.f. – Dulceață de chitre. Origine dubioasă. După Cihac, II, 168, din sl. liti „a topi”; dar der. nu este clară. Cuvînt rar.

s.f. 1. Bară orizontală așezată între stâlpii unei balustrade. 2. Bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. [< fr. lisse].

s. f. 1. bară orizontală între stâlpii unei balustrade. 2. bară metalică sau de lemn montată perpendicular pe cadrele fuzelajului sau pe nervurile aripii unui avion. (< fr. lisse)