litanii, s.f. 1. Rugăciune lungă (rostită alternativ de preot și de credincioși). 2. Fig. Expunere, înșirare lungă, monotonă, plictisitoare. – Din sl. litanija.
s. f. (sil. -ni-e), art. litánia (sil. -ni-a), g.-d. art. litániei; pl. litánii, art. litániile (sil. -ni-i-)
f. 1) Rugăciune din cadrul unei procesiuni religioase, rostită alternativ de preot și de credincioși. 2) fig. Cuvântare lungă, monotonă și plictisitoare. [G.-D. litaniei; Sil. -ni-e] /<sl. litanja
s.f. – Totalitatea rugăciunilor. – Mr. litănie. Ngr. λιτανεία, în parte prin intermediul sl. litanija (Tiktin). Sec. XVII.