literez, vb. I. Tranz. A pronunța cuvinte (străine) prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite, de obicei nume proprii. – Din literă.
vb. intr. (în telefonie) a pronunța nume străine (proprii) sau mai neobișnuite prin litera inițială a unor cuvinte obișnuite. (< literă)
literați, -te, s.m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din lat. litteratus.
literați, -te, s.m. și f. Persoană care se ocupă cu literatura; scriitor, literator. – Din lat. litteratus.
s. scriitor, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.)
s. scriitor, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare ~.)
m. și f. Specialist în teoria sau istoria literaturii. /<lat. litteratus
m. și f. Specialist în teoria sau istoria literaturii. /<lat. litteratus
s.m. și f. Om de litere, specialist în literatură; scriitor. [< germ. Literat, cf. lat. litteratus].
s.m. și f. Om de litere, specialist în literatură; scriitor. [< germ. Literat, cf. lat. litteratus].
s. m. f. om de litere, specialist în literatură; scriitor. (< germ. Literat, lat. litteratus)
s. m. f. om de litere, specialist în literatură; scriitor. (< germ. Literat, lat. litteratus)