, supliment săptămînal al ziarului „Adevărul”, apărut la București, între anii 1920 și 1939. Continuator al programului suplimentelor anterioare.
literari, -e, adj. Care aparține literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerințelor literaturii. ♢ Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc. și constituind o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat. – Din fr. littéraire, lat. litterarius.
adj. 1. artistic, beletristic. (Opere științi-fice și opere ~.) 2. v. scriitoricesc.
(care aparține literaturii) adj. m., pl. literári; f. sg. literáră, pl. literáre
Care ține de literatură; propriu literaturii. ♢ Limbă ~ă forma cea mai aleasă, cea mai corectă a limbii unui popor. /<fr. littéraire, lat. litterarius
adj. 1. Referitor la literatură, de literatură, care corespunde normelor literaturii. 2. Care privește scrisul, cartea. [Cf. fr. littéraire].
adj. referitor la literatură, care corespunde normelor literaturii. o limbă ~ă = aspectul cel mai îngrijit al limbii naționale, care se conformează tuturor normelor gramaticale fixate, folosit în scris și în vorbirea oamenilor instruiți. (< fr. littéraire, lat. litterarius)