lizozime, s.f. Proteină cristalizabilă prezentă în salivă, în lacrimi și în albușul de ou, cu puternică activitate enzimatică asupra unor germeni patogeni. – Din fr. lysozyme.
s.f. (Biol.) Enzimă bacteriolitică prezentă în țesuturile animale, cu funcție antibacterică, analgezică etc. [Scris și lisozimă, var. lizozim s.n. / cf. it. lisozima, engl. lysozym].
s. f. enzimă în secreția a numeroase mucoase (oculară, nazală etc.), având proprietăți bactericide. (< fr. lysozyme)