s. f., g.-d. art. locuitoárei; pl. locuitoáre
s. f., g.-d. art. locuitoárei; pl. locuitoáre
locuitori, -oare, s.m. și f. Persoană care are domiciliul obișnuit într-un loc determinat (într-un oraș, într-o regiune, într-o țară etc.). [Pr.: -cu-i-. – Var.: (înv.) lăcuitór, -oáre s.m. și f.] – Locui + suf. -tor.
s. 1. (înv.) sălășluitor, (fig.) suflet. (Un oraș cu un milion de ~.) 2. (la pl.) v. populație.
s. m., pl. locuitóri