loculari, -e, adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji (II 1). – Din fr. loculaire.
adj. m., pl. loculári; f. sg. loculáră, pl. loculáre
adj. (Bot.) Care este împărțit în mai multe loji; care este închis în alveole. [Cf. fr. loculaire, cf. lat. loculus – locșor].
adj. împărțit în mai mulți loculi (2); închis în alveole. (< fr. loculaire)