locutori, s.m. (Lingv.) Vorbitor. – Din fr. locuteur.
s. v. vorbitor.
s. m., pl. locutóri
s.m. (Lingv.) Vorbitor (al unei limbi). ♦ Persoană care formulează un enunț. [< fr. locuteur].
s. m. cel care vorbește cu cineva; vorbitor; cel care emite o comunicare. (< fr. locuteur)