loghiotați, s.m. (Grecism înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát. – Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.
loghiotați, s.m. (Grecism înv.) Învățat grec; titlu dat dascălilor greci în epoca fanariotă. [Acc. și: loghiotát. – Pr.: -ghi-o-] – Din ngr. loghiótatos.
s. m. (sil. -ghi-o-), pl. loghiótați/loghiotáți
s. m. (sil. -ghi-o-), pl. loghiótați/loghiotáți