s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. logiciénei (sil. ci-e-); pl. logiciéne
s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. logiciénei (sil. ci-e-); pl. logiciéne
logicieni, -e, s.m. și f. Persoană care cunoaște temeinic logica; specialist în logică; p. ext. persoană care judecă cu metodă, cu rigoare, urmând regulile logicii. [Pr.: -ci-an] – Din fr. logicien.
m. și f. Specialist în logică. /<fr. logicien
s.m. și f. (Rar) Specialist în logică (1). [Pron. -ci-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. logicien].
s. m. f. specialist în logică (II, 1). (< fr. logicien)