s. f., pl. logolatríi
s.f. (Liv.) Cult al cuvintelor considerate ca având putere magică. [Gen. -iei. / < fr. logolâtrie, cf. gr. logos – cuvânt, latreia – închinare].
s. f. cult al cuvintelor considerate ca având putere magică. (< fr. logolâtrie)