s.f. Ramură a medicinii și a pedagogiei care studiază, tratează și corectează defectele de pronunțare și de emisiune vocală (mai ales la copii). – Din fr. logopédie.
s. f., art. logopedía, g.-d. logopedíi, art. logopedíei
f. Ramură a defectologiei care se ocupă cu studiul defectelor de vorbire și al metodelor de înlăturare și de prevenire a acestora. [G.-D. logopediei] /<fr. logopédie
s.f. (Med.) Disciplină care studiază posibilitățile de înlăturare a tulburărilor în dezvoltarea vorbirii. [Gen. -iei. / < fr. logopédie, cf. gr. logos – vorbă, paideia – educare].
s. f. ramură a pedagogiei speciale care studiază posibilitățile de înlăturare a deficiențelor de limbaj. (< fr. logopédie)