a adormi, a aldui, a anestezia, a ara, a bulăni, a buli, a cardi un vast, a căpăci, a cârmi una, a ciurui la alivanti, a da bine cu bucata, a da cuiva un Yoko, Tom și Jerry (arte marțiale), a i-o da (cuiva) din fundul triajului, a da la oglinzi, a da peste bot, a decapota, a face (cuiva) onoarea, a împăna, a îndoi (cuiva) caroseria / speteaza, a lovi la directă, a lovi sub centură (în box), a lua (cuiva) grupa sanguină, a mirui, a-i pune (cuiva) belciug, a scăi la fas (pe cineva), a scoate (cuiva) plombele, a servi la directă, a servi la îngrijire, a smardi, a-i strămuta (cuiva) căpriorii, a-i strâmba ghidonul cuiva, a șterge, a șterge mucii cuiva (în box), a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer, a trăsni, a-i umfla (cuiva) botul.
expr. 1. (la box) a lovi sub nivelul admis de regulament. 2. fig. a face manevre necinstite în raport cu cineva, a surprinde (pe cineva) printr-o acțiune / faptă necinstită.
expr. a fi complet / total nepotrivit, a nu se potrivi deloc.
lovesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦ Tranz. A bate. ♦ Tranz. Fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. Tranz. și refl. A (se) atinge (fără violență). 3. Refl. A da peste o piedică, a se împiedica, a se izbi de... ♢ Expr. A se lovi cu capul de pragul de sus = a dobândi experiență în urma unor întâmplări nefericite. 4. Tranz. A izbi drept în țintă cu un proiectil, cu o săgeată etc. 5. Refl. recipr. (Înv.; despre țări, terenuri etc.) A se învecina. 6. Tranz. (Despre stări fiziologice, boli etc.) A veni brusc asupra cuiva, a cuprinde, a apuca, a copleși. 7. Refl. recipr. (Înv.) A se asemăna, a se potrivi. ♢ Expr. A se lovi ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. 8. Tranz. (Înv.) A ataca. ♦ Refl. recipr. A se lupta. – Din sl. loviti „a vâna, a prinde, a pescui”.
vb. 1. v. izbi. 2. a izbi, (înv. și reg.) a răzbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. v. bate. 4. v. plesni. 5. v. trânti. 6. (înv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a șupi. (~ în ușă cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toți pereții.) 9. v. ciocni. 10. a se izbi, (înv. și reg.) a se clăti. (Apa se ~ de stânci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonțul a ~ iepurele.) 12. v. ataca. 13. v. zvârli. 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.)
vb. v. aduce, ajunge, apropia, armoniza, asemăna, asemui, asorta, birui, combina, compara, concorda, conveni, copleși, corespunde, covârși, cuprinde, dăuna, înfrânge, înțelege, învinge, învoi, merge, podidi, potrivi, prejudicia, prinde, răzbi, semăna, toropi, vătăma.
tranz. 1) A atinge cu putere. 2) A atinge în mod violent (și repetat), producând durere (cu mâna sau cu un obiect). 3) A atinge din întâmplare (fără violență). 4) fig. A face să suporte o durere fizică sau morală. 5) fig. (despre stări fiziologice și psihice, boli, necazuri etc.) A cuprinde pe neașteptate, aducând prejudicii. 6) (mai ales despre surse de lumină) A atinge brusc, provocând neplăcere. Lumina m-a ~it în ochi. 7) A face să se lovească. 2. intranz. A bate cu putere, producând un zgomot (puternic). ~ cu pumnul în masă. /<sl. loviti
intranz. 1) A intra în contact violent (unul cu altul). 2) A se atinge din întâmplare (unul cu altul). 3) A-și produce dureri fizice, leziuni prin atingere bruscă și violentă (cu ceva sau de ceva). 4) fig. A întâmpina un obstacol, mai ales de ordin moral. 5) pop. A se îmbina în mod armonios (unul cu altul). ♢ ~ ca nuca de perete a fi foarte diferit; a nu se potrivi. 6) înv. (despre terenuri, țări) A avea hotare comune; a fi limitrof; a se învecina; a se mărgini. /<sl. loviti
vb. – 1. A ataca, a se năpusti. – 2. A izbi, a da lovituri. – 3. A biciui, a bate cu, a pedepsi. – 4. (Refl.) A se ciocni. – 5. (Refl.) A coincide, a se armoniza. – 6. (Refl.) A se pune de acord, a se învoi. Sl. loviti „a prinde, a apuca” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Moklosich, Lexicon, 342; Cihac, II, 177; Berneker 735; Conev 94), cf. bg. lovjă „a apuca”. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 167 și Skok, Dacor., IX, 216. Der. loavă, s.f. (Olt., noroc, coincidență fericită); loveală, s.f. (înv., lovitură); loviște, s.f. (vîrtej, cuvînt înv., din sl. lovište „îngrăditură, parc de vînătoare”; sensul rom., numai la Dosoftei, pare să fie o improprietate); lovitură, s.f. (izbitură; chilipir). După Conev 37, loavă provine direct din bg. lov „lovitură”.