loviri, s.f. Acțiunea de a (se) lovi și rezultatul ei. ♦ Infracțiune care constă în atingerea corpului unei persoane prin acte de violență fizică. ♦ Fig. (Înv.) Nenorocire, năpastă. – V. lovi.
s. 1. izbire. (~ cuiva cu ceva.) 2. v. ciocnire. 3. atingere, ochire, ochit. (~ țintei.)
s. f., g.-d. art. lovírii; pl. lovíri