lozii, s.f. Specie de salcie sau de răchită din ale cărei ramuri se fac împletituri. – Din ucr. lozá.
s. v. salcie, salcie pletoasă, salcie plângătoare.
s. f. (sil. -zi-e), art. lózia (sil. -zi-a), g.-d. art. lóziei; pl. lózii, art. lóziile (sil. -zi-i-)
f. 1) Arbust asemănător cu salcia, cu ramuri lungi, subțiri și flexibile. 2) Ramură a acestui arbust din care se împletesc diferite obiecte (coșuri, scaune etc.); mlajă; răchită. /<sl. lozije, ucr. loza
s.f. – Mlajă, răchită (Salix cinerea, Salix purpurea). – Var. loză. Sl. lozije (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 177; Tiktin); var., prin confuzie cu sl. loza „viță de vie”, cf. bg., sb., slov., rus. loza „lăstar”. De aici dubletul loază, s.f. (lăstar; pungaș, ticălos). – Der. lozi, vb. (Olt., a face șmecherii); loznicior (var. loznișor, lăsnicior, lasnicor), s.m. (umbra-nopții, Solanum dulcamara), cf. bg. lozna „de vie”, sb. lozica „lăstar”, loznica „viță sălbatică”.