definiția luminatii definiție dex

s.n. Faptul de a lumina. – V. lumina.

luminați, -te, adj. 1. Care primește lumină, pe care cade lumina; plin de lumină; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multă) știință de carte; care înțelege, discerne, care judecă limpede; plin de înțelepciune; instruit, cultivat, învățat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Oameni luminați. ♦ Lămurit, edificat. 3. (Rar) Care răspândește, emite lumină; luminos, strălucitor. ♦ Fig. (Despre față, ochi etc.) Care exprimă, radiază mulțumire, bucurie. 4. (Înv.; ca termen de reverență, adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu, o calitate) Înălțat, mărit, slăvit. – V. lumina.

adj. (înv. și reg.) vederos. (Spațiu ~.)

adj. v. citit, erudit, învățat, savant.

s. v. luminare.

≠ întunecat

adj. m., pl. lumináți; f. sg. luminátă, pl. lumináte

s. n.

luminații, s.f. (Rar) Iluminație. – Din rus. [il]liuminațiia.

s. v. iluminație.

s. f. (sil. -ți-e), art. lumináția (sil. -ți-a), g.-d. art. lumináției; pl. lumináții, art. lumináțiile (sil. -ți-i-)

s.f. (Rar) Iluminație. [Cf. it. luminazione, rus. liuminațiia].

, luminații, s.f. Iluminație. (din rus. ľuminațiia, fr. lumination)

) s. f. art. + adj., g.-d. art. Luminățíei tále (sále, voástre)

luminății, s.f. (Înv.; urmat de un adj. pos.) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălțime, maiestate, mărie, domnie, excelență. – Luminat² + suf. -ie.