s. f., g.-d. art. lustruitoárei; pl. lustruitoáre
lustruitori, -oare, subst. 1. S.m. și f. Persoană care efectuează operația de lustruire. 2. S.n. Instrument confecționat din oțel sau din bronz cromat, cu mâner de lemn, care servește în legatorie la lustruirea legăturilor de piele. [Pr.: -tru-i-] – Lustrui + suf. -tor.
(persoană) s. m., pl. lustruitóri
(obiect) s. n., pl. lustruitoáre