, luxații, s.f. Deplasare a extremităților osoase ale unei articulații din poziția obișnuită, însoțită de pierderea mișcărilor normale; scrântitură, luxare. – Din fr. luxation, lat. luxatio.
s. (MED.) deplasare, dezarticulare, dezarticulație, dislocare, luxare, scrânteală, scrântire, scrântitură, sucire, (rar) răsucire, suci-tură, torsiune, (prin vestul Munt.) proclinteală, proclintire. (~ osului humeral.)
s. f. (sil. -ți-e), art. luxáția (sil. -ți-a), g.-d. art. luxáției; pl. luxáții, art. luxáțiile (sil. -ți-i)
f. 1) Traumatism constând în deplasarea unui os din articulație; scrântitură. 2) Loc luxat; scrântitură. [G.-D. luxației; Sil. -ți-e] /<fr. luxation, lat. luxatio, ~onis.
s.f. Deplasare a unui os din articulația lui; scrântitură; exartroză. [Gen. -iei, var. luxațiune s.f. / cf. fr. luxation, lat. luxatio].
s. f. deplasare a unui os din articulație; scrântitură; exartroză. (< fr. luxation, lat. luxatio)