, cornișoare, s.n. (Bot.) 1. Brăduț (1). 2. Mică plantă erbacee de munte, cu tulpina târâtoare, cu frunze lanceolate, fin dințate și cu spice terminale (Lycopodium annotinum). – Corn1 + suf. -ișor.
s. 1. v. brădișor. 2. (Lycopodium anno-tinum) (reg.) brădișor. 3. (BOT.) (Ceratophalus orthoceras) (reg.) cornuleț, ploșnicar.
(corn mic) s. n., pl. cornișoáre
n. (diminutiv de la corn) Plantă erbacee asemănătoare cu cetina de brad, care crește pe stânci și prin pădurile de munte. /corn + suf. ~ișor
piedicuțe, s.f. Plantă erbacee cu tulpina lungă și târâtoare, cu frunzele mici și dese, cu inflorescența în formă de spic (Lycopodium clavatum). – Piedică + suf. -uță.
s. (BOT.; Lycopodium clavatum) (pop.) brădișor, (reg.) bunceag, bunget, cornățel, cornișor, piedică, barba-ursului, brânca-ursului, brâul-vântului, brâușorul-vântului, crucea-pămân-tului, iarba-ursului, laba-lupului, laba-ursului, mușchi-de-pământ, părul-porcului, talpa-ursului.
s. f., g.-d. art. piedicúței; pl. piedicúțe