mânături, s.f. (În credințele populare) Farmec, vrajă; p.ext. boală pricinuită de un farmec, de o vrajă care i s-a făcut cuiva. [Var.: mâitúră s.f.] – Mână + suf. -ătură.
s. f., g.-d. art. mânătúrii; pl. mânătúri