mâncături, s.f. 1. Eroziune a solului (mai ales sub acțiunea apei). 2. (Reg.) Urmă lăsată de anumite boli care degradează țesuturile organismului. – Mânca + suf. -ătură.
s. măcinătură, rosătură. (~ la un zid.)
s. v. consumare, coroziune, erodare, eroziune, lues, mâncare, mân-cat, mâncărime, prurit, roadere, sifilis.
s. f., g.-d. art. mâncătúrii; pl. mâncătúri