mântuieli, s.f. (În loc. adj. și adv.) De mântuială = superficial, grăbit, prost. [Pr.: -tu-ia-] – Mântui + suf. -eală.
s. f., g.-d. art. mântuiélii; pl. mântuiéli
f. v. A MÂNTUI și A SE MÂNTUI. ♢ De ~ superficial, prost. [G.-D. mântuielii] /a mântui + suf. ~eală