s. f. (sil. -nu-i-), g.-d. art. mânuitoárei; pl. mânuitoáre
mânuitori, -oare, s.m. și f. 1. Persoană care mânuiește ceva, care are profesiunea de a mânui ceva. ♢ Mânuitor de bani (publici) = persoană care primește, păstrează și eliberează bani în cadrul unei gestiuni (publice). 2. Mașinist (2). [Pr.: -nu-i-] – Mânui + suf. -tor.
s. m. (sil. -nu-i-), pl. mânuitóri
m. și f. Persoană care mânuiește ceva. ♢ ~ de bani persoană care primește, păstrează și eliberează bani publici. [Sil. -nu-i-] /a mânui + suf. ~tor