mârzaci, s.m. Nobil tătar care de obicei conducea o ceată ostășească. – Din tăt. mïrza.
s. (înv.) șerin. (Un ~ tătar.)
s. m., pl. mârzáci
m. ist. Nobil tătar care conducea o ceată ostășească. /<tăt. mïrza
s.m. – Nobil sau șef al tătarilor. Tc. mirza (Șeineanu, II, 260). – Der. mîrzăciță, s.f. (nevastă de șef tătar); mîrzăcie, s.f. (noblețe tătară). Sec. XVII, înv.